Aseara s-a purtat cu mine asa cum mi-am dorit de parca stia ca trebuia sa vb cu el si s-a decis sa o faca pe cat de dificil se putea..atractia noastra , sau dependenta sau ce era , era puternica dar stiam ca trebuie sa fiu si tare... vroiam sa-i spun ca imi era frica ca nu ma va iubi niciodata asa cum vroiam eu sa fiu iubita , imi era foarte frica ca nu va avea capacitatea sa iubesca pe nimeni inafara de el....imi era frica ca daca va avea sansa imi va zdrobi din nou inima...si am preferat sa tac sa-l privesc si sa-mi pese mai putin ce se va intampla mai tarziu...imi placea doar momentul ...eu tu si restu nu mai conta ...imi placea ca era pe pauza ...cu momente placute si o priveliste superba...
Dar ce e cu mine si el....dupa ce ne vedem de aproape "o eternitate" cand credeam ca nu ne potrivim....dintr-o data ne potrivim ...oare chiar partea relatiilor mi-a zambit...?s-au doar era ceva care eu vroiam cu disperare sa cred..stiu doar ca acum este diferit cu el...nu pot sa explic...de fapt pot dar sunt atat de inspaimantata de cat de bine e acum incat n-am s-o fac..Sunt constienta ca nici un barbat nu e perfect dar eu nu caut perfectiunea...caut doar schimbarea...stiu ca trebuie sa am grija cu schimbarile , daca trag " firul " care nu trebuie totul se poate destrama...dar de ce mereu femeile trebuie sa se schimbe si barbatii niciodata?..simt ca am revenit la viata cu tine ...si k inima mea poate simti...dar simt si k totusi nu sa schimbat cum vroiam eu ...si ca nu poti schimba un barbat ...nu unul ca tine care se incapataneaza si isi fixeaza idei stupide...dar..ink vreau sa le faca cineva pt mine ... si stiu ca promiti de fiecare data sa-ti pese mai mult...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
gandurile voastre